Corcodușii dorm singuri

Mai știi când ți-am spus
Că-s prea albi pereții?
Că-au lanțuri și lacăte
Și-s cârpiți cu prăpăstii,
Și-s negri și-ntinși
Ca o pajiște arsă?
Că-mi cântă sinistru
Noapte de noapte
Și miros a cărbune
Putrezit în pământ?

Mai spune-mi de ce
Lăsăm corcodușii
Prea singuri în beznă
Să doarmă pustii?
Să-și scuture sumbru
Prea albele lacrimi
Pe marginea străzii
Pe care nu-i nimeni
La ceasul târziu când
Liniștea doare
Iar noi ne-ngropăm
În hidoşii pereți?