Fulg de păpădie

Spune-mi tu, fulgule,
Rotundule cu aripă de fină mătase,
Nu-i așa că și tu știi să pieri?
Albule, delicatule, înaripatule, minunatule,
Tu, care poți să zbori suflat de vânt
Ca o adiere cu parfum de rătăcire
Până departe, în nemărginitul albastru,
Și tu o să înveți cum se moare?

Tu, sferă fragilă născută din moarte,
Tu, fină mireasmă de nesperată speranță,
Tu, mesager colindând din vise în vise,
Spune-mi de verdele crud ce-o să nască
Din locul în care o să te pierzi în țărână
Va ști să păstreze ce porți tu în tine,
Va ști că tu ai zburat printre șoapte,
Va ști să viseze cum tu ai visat,
Va ști că tu ai purtat în pântec iubire?