Dansul ielelor

E timpul mort.
Nisipu-ngheţat
Din clepsidra uitată
Încearcă zadarnic
Să curgă.

E vremea sa tac.
Cuvintele goale
Rostite altadată
Îşi pierd înţelesul
Şi mor.

Încep să mă joc.
Idei dezlânate
Ascunse în mine
Pornesc să danseze
Şi cantă.

E clipa să ştiu.
Fantastice iele
Cu chipuri de zâne
Se-nvart nebuneşte
Şi râd.

– Ce ştii despre viaţă?
– E darul suprem
Coborât pe pămant.
Şi ielele râd,
Dansând.

– Ce ştii despre moarte?
– E clipa în care
Se termină viaţa.
Şi ielele râd,
Jucând.

– Ce ştii despre tine?
– Sunt un om
Ce trăieşte şi moare.
Şi ielele râd
Obsedant.

– Ce ştii despre om?
– Ce întrebare!
Ştiu totul.
Şi ielele râd
Dement.

– Ce-nseamna totul?
– Ce-a fost, ce e
Şi ce va fi.
Satanice iele,
Râzând.

Şi ielele ţipă.
Îmi par a fi demoni
Ce vor să mă piardă
Şi se învârt
Delirant.

Daca-aş putea să fug!
Dar eu mă cufund
În dansul drăcesc
Care mă poartă
În robie.

Târziu, mă trezesc,
Privesc în oglindă
Şi-n ochii turbaţi
Zăresc nebunia
Ielelor râzând.

Simt c-am murit.
Am înteles
Că-n dansul ielelor
Sunt singur cu mine
Doar eu.