De ce, olarule?

De ce, olarule,
Te-ai măsurat la argilă?
Când ai din belşug
Plămădeală fertilă,
Când ştii să tocmeşti
Fărâma febrilă,
Când tu poţi să vindeci
Ţărâna sterilă,
Când ştii să torni vrajă
În huma umilă,
Când poţi să sădeşti
Sămânţă virilă?

De ce, olarule,
Mi-ai dat sec ulciorul?
Când tu păstrezi focul
Ce arde cupturul,
Când tu ţii pocalul
Ce umflă izvorul,
Când tu ai avântul
Ce-mprăştie zborul,
Când tu struneşti patima
Ce-aprinde fiorul,
Când tu lucrezi leacul
Ce vindecă dorul?

Tu nu vezi, olare,
Sunt ud şi-mi dospeşte argila!
Descântec arzând
Mi-aprinde cuvântul,
Furtuni izbăvite
Îmi umflă-năuntrul,
Sămânţă de aripi
Îmi scutură vântul,
De tine mă schimb
Să-mi lepăd mormântul,
Sunt slobod cât focul
Şi-mi umplu pământul.