Doar o dată

Mai am nevoie doar o dată
Să sperii porumbeii de prin parcuri
Să fur fărâmă din coaja lor de pâine.
Aşa mă chinuie o foame
De parc-aş fi mereu flămând.

Mai am nevoie de o moarte
Pentru că asta de mi-ai dat-o
Mi-e mică şi mă strânge.
Aşa îmi este de străină
Şi nu mă trage încă în pamânt.