Filă de jurnal (I)

Am aşezat tremurând ultima sămânţă în groapa săpată cu mâinile goale, apoi am astupat-o uşurel cu grămăjoara de pământ uscat.

Mi-e foarte sete; de câteva zile bune mi-e din ce în ce mai sete. Sticla murdară în care mai aveam câteva picături zace abandonată lângă mine. Ar fi trebuit să păstrez măcar un strop ca să ud sămânţa; dar nu am putut. Mi-era mult prea sete.

Mă întind lângă groapă şi privesc în sus. Aştept ploaia. E singura mea speranţă, să plouă. Dacă va ploua voi avea iar apă, îmi voi potoli setea iar sămânţa, ultima mea sămânţă, sigur va încolţi. Aşa că nu-mi rămâne decât să privesc către cer şi să sper.

Adorm şi visez că a plouat; mult, mărunt, apăsat. Am băut apă pe săturate, am spălat sticla şi am umplut-o pentru mai târziu. Pământul s-a transformat din arid în jilav şi parcă mi s-a părut că un firicel de deasupra seminţei s-a mişcat uşor. E doar o iluzie, sunt sigur. E prea devreme să răsară. Poate mâine, dacă nu, sigur poimâine.

Tu râdeai fericită. Alergai goală cu braţele desfăcute ca şi cum ai vrea să zbori, privind în sus, cu ploaia curgând pe faţă. Din când în când te opreai, mă priveai şi zâmbeai. Erai atât de frumoasă, goală în ploaie…

Mă trezesc cu gura uscată, ameţit, însetat, flămând. Nu plouă. Nu e niciun semn că ar urma să plouă.

Aş fi vrut să fii aici, cu mine. Să săpăm împreună, să plantăm împreună, să aşteptăm ploaia împreună, să sperăm împreună. Să ma întind lângă tine, să te sprijini de mine, să ne ţinem strâns şi să ne uităm la cer împreună. Şi, de va fi să nu plouă, să flămânzim împreună şi să murim de sete împreună.