Frumoasă de parcă…

De parcă eşti lună rotundă
Şi-mi curgi într-o noapte pe faţă,
De parcă eşti soare pestriţ
Şi mă cauţi când tremur prin ceaţă.

De parcă o bancă mi-ai pus
Sub felinarul de pe-aleea secretă,
De parcă eşti liliac înflorit
Şi mă învălui în mireasmă discretă.

De parcă-mi dai apă să beau
Când vântur nisipu-n deşert,
De parcă pe insula foamei
Mi-ai dăruit din franzelă un sfert.

De parcă-mi pictezi un apus
Pe lacul brăzdat de un val,
De parcă îmi cânţi la pian
În cetatea din vârful de deal.

De parcă eşti nor şi mă picuri
Când umblu aiurea pe-afară,
De parcă eşti vânt şi-mi împrăştii
Răcoare în seara de vară.

De parcă ai aruncat un colac
În mare când să înot am uitat,
De parcă eşti ghid spre cabana
La care vreau să merg la iernat.

De parcă-ai fi o hangiţă
În hanul din care uit să mai plec,
De parcă-mi torni în pahar
În seara în care beau să mă-nec.

De parcă eşti vraci în spitalul
În care bolesc de vreo lună,
De parcă mă vindeci de boli
În patul cu perna nebună.