Lacul de plumb

Soarele moare-n pământ
Şi parcă-s prea strâmt.
Îmi bate un vânt
Să plec mai curând,
Să-mi număr norocul pe valuri de plumb.

Stelele pier într-un vis
Şi parcă-s închis.
Mă ispiteşte un scris
Să evadez în abis,
Să caut potcoave prin ape de plumb.

Malul se duce la fund
Şi parcă-s plăpând.
Mă inundă un gând
Să mă scufund,
Să sorb împăcare din lacul de plumb.