Oglinzi

Oglinzi, incandescente ferestre
Spre neînteleasa împletire de dincolo de noi,
Porţi larg deschise prin care curge lumina
Dintr-o lume în alta, dintr-o candelă într-un soare,
Prăpăstii adânci prin care se unduiesc
Interminabile făşii de culori fărâmiţate
În mii şi mii de particule fierbinţi
Pulsând de patimă, de păcat şi de viaţă,
Găuri imponderabile în spaţiu şi timp
Prin care umblă deodată şuvoaie de lacrimi
Învăluite în gemete calde şi contopiri pătimaşe.

Oglinzi, drumuri strălucitoare
Care ne poartă rostogoliţi prin praf de argint
Către marea noastră dorinţă de iad nesfârşit,
Abisuri incendiate în care se pierd definitiv
Ecourile şoaptelor ascunse de sute de ani
Atât de adânc în neantul dintre noapte şi zi,
Vulcani chinuiţi aruncând bulgări de cumplită dorinţă
Spre cerul brăzdat de stoluri de păsări arzânde
Şi peste câmpiile fumegânde pe care alergăm dezveliţi.

Oglinzi, ameţitoare văzduhuri
Prin care trupurile noastre se varsă unul în altul
Ca două fluvii cuprinse de iureşul nebuniei din matcă,
Oceane de sticlă plămădite din durere şi zâmbet
Prin care privirile ni se caută hămesite şi se încolăcesc
Asemenea şerpilor veninoşi porniţi să devoreze alţi şerpi,
Infernuri crispate în care plouă turbat cu cioburi plăpânde
Peste buzele care caută flamânde să se înfrupte din buze,
Unde mâinile tremură şi smulg fără milă freamătul cărnii
Iar pielea se-ntinde ca o smoală robită de foamea de piele
Peste roşul lavei păgâne ce curge din noi peste noi.