Prea multe

Prea multe ştreanguri
În care ne sugrumăm şoaptele.
Prea multe crematorii
În care ne incinerăm gândurile.
Prea multe prăpăstii
În care ne prăbuşim visurile.
Prea multe abatoare
În care ne sinucidem aripile.

Prea multe nopţi
În care nu mai dorim.
Prea multe sârme
În care ne încolăcim.
Prea multe labirinturi
În care ne rătăcim.
Prea multe ziduri
În care ne tencuim.

Tu când o să ceri?
Nu vrei înc-odată să speri?
Tu când o să cazi?
Nu vrei înc-odată să arzi?
Tu când o să zbori?
Nu simţi cât de repede mori?