Un alt fel de anotimp

Fulgul de zăpadă care a dansat bezmetic o eternitate prin faţa geamului s-a hotărât să se aşeze în sfârşit pe pervaz. Am deschis nervos geamul şi l-am aruncat înapoi în stradă. Nu am chef de el azi. Dă-te dracu de fulg. Nu te vreau!

Nu mai vreau fulgi, nu mai vreau zăpezi, nu mai vreau frig, nu mai vreau ierni. Au fost deja prea destule; am alunecat pe gheţuri de prea multe ori. Mi-am rupt prea multe coaste. Am stat destul în spital. Am stat de prea multe ori în prea multe spitale.

Să te ia dracu de iarnă. Pleacă! Ieşi afară! M-am săturat de tine.

Azi o să inventez un alt fel de anotimp. Unul în care totul va fi aşa cum vreau eu. În care vântul va bate aşa cum vreau eu, soarele va dogorî aşa cum vreau eu, luna va străluci aşa cum vreau eu.

Apoi o să inventez şi un alt fel de zâmbet. Unul care să fie aşa cum l-am visat de atâtea ori. Şi o să inventez şi un alt fel de eu. Unul aşa cum am sperat de atâtea ori că ar trebui să fiu eu.